marți, 29 iulie 2008

Memorialul durerii - Sighet Maramures

Desi toata lumea vuia de problema inundatiilor, mai ales in partea maramuresului istoric sambata trecuta am fost invitat de catre d-na Coralia si d-nul Walter la o plimbare foto pana la Muzeul Memorial din Sighet, iar cum mie imi place sa plec oriunde (mai bine spus sa nu stau acasa) clar ca am acceptat.

 Mai era o problema mica ... faptul ca ploua destul de tare, iar peisajele iti faceau in ciuda pt ca nu prea puteai face poze.Dar vorba cantecului... speranta moare ultima! Si-a murit destul de repede, asa printre picuri am reusit sa prind cateva cadre... oricum realitatea era mult mai frumoasa.

Asa ca o idee a drumului spre Sighet






Si gata cu picurii, de'aici vine ploaia serioasa... asa ca aparatele in jeb si tzusti catre Sighet...

Scopul principal era muzeul memorial asa ca acolo a fost prima oprire. Dupa ce se parcheaza umbrelele in locul special amenajat incepe plimbarea prin acel colt de istorie. Avand in vedere ca n-am fost bun la istorie nici macar in visele mele... nu prea pot sa dau prea multe informatii in legatura cu felul si cursul acelor evenimente.Oricum prezentarea si felul in care sunt redate aceste evenimente sunt toate pe intelesul tuturor... 

Asadar in continuare o sa redau cam ce-au vazut ochii mei in zona, iar daca imaginile va atrag curiozitatea, atunci merita sa dati o fuga si sa cititi cu ochisorii vostrii toate informatiile de acolo.

VEI AJUNGE SA CUNOSTI ADEVARUL SI ADEVARUL TE VA ELIBERA! 

Asta era citatul... acuma sa dau si eu cu bata in balta... oare istoria parintilor nostrii se asemana cu istoria aceasta?Dar cea a bunicilor? De ce istoria descoparita recent e cea adevarata?Oare peste 30 de ani nu va fi alta istorie?... ramane sa cititi sa va convingeti. Eu nu am fost asa curios!M-am cultivat mai mult vizual, dar cand voi mai merge promit sa citesc mai mult.

        INTRAREA ( sau iesirea... )


Usa unei celule...


Si multe, multe, foarte multe informatii... istorice


Haine si obiecte ce apartineau detinutilor atat afara cat si in incinta inchisorii:

Patrafir al preotului greco-catolic dr.Tertulian Langa, fost detinut politic




EUROPA LIBERA...

TABLA DE SAH


CODUL MORSE


Obiecte ce au apartinul lui Gheorghe I. Bratianu

Alte detalii despre camerele detinutilor


Celula lui Gh. I. Bratianu

     Camera in care sunt prezentate rascoalele taranilor impotriva colectivizarilor

 Motocicleta facuta in fabrica penitenciarului Aiud... nu cred
sa fi incercat cineva sa evadeze cu ele!

 Camera si biroul de interogatoriu

O camera era rezervata epocii de aur a tovarasului, unde , pe langa drapele si costume de pionieri, somi ai patriei , se puteau "admira" o gramada de chestii pe care cred ca toata lumea le-a avut, pestele bibeloul , lanterna patrata, sticlele de sifon , cele de lapte si o multe alte chitibusuri care mie imi facea mare placere sa le revad.

 Cuplul Ceausescu... in varianta de bronz (cred), ca varianta plumbuita inca o mai cauta autoritatile.


Ceea ce am prezentat pana acum este cred 10% maxim din ceea ce este de vazut in celulele respective.Am sa incerc in continuare sa arat si cateva imagini din interiorul inchisorii.


Iesim putin afara, in curtea inchisorii unde, s-a facut un loc de reculegere pt toti cei care au platit cu viata .

Tot in curtea inchisorii s-a montat un grup statuar, statui care ar fi cam controversate, ele reprezentant un grup ce se manifesta prin mai multe gesturi, grup ce  este condus de catre un om fara cap.Atat am putut eu compune... las imaginile sa "gesticuleze"


Sperand ca trece ploaia, picurii fiind mai putini, am plecat spre centrul orasului, lasand inchisoarea muzeu, iar eu promitand ca data viitoare am sa si citesc brosurile si celelalte informatii frumos prezentate si postate in celulele inchisorii...

Si-am plecat... Si-a venit iar ploaia deci nici in centrul orasului Sighet n-am putut zabovi decat intr-o singura locatie.



A trecut si ziua, ploaia in schimb nu s-a oprit, ne-am intors spre casa... spre Baia Mare pe acelasi traseu in speranta ca poate poate vor reusi sa prindem un petec de lumina.Dar nu am reusit mare lucru.

Si cam asta a fost excursia mea la Sighet... pentru cunoscatorii si iubitorii genului (la istorie ma refer) merita vizitata locatia, pentru restu merita vizitat Sighetul si satele din imprejurimi.

Sanatate si numai bine!





















Un comentariu:

Me and YOU spunea...

Nici nu ştiu cum să exclam şi cum să mă bucur! Zâmbesc la gândul libertăţii ce o avem datorită celor ce şi-au sacrificat viaţa prin închisori ca cea de la Sighet, mă întristez şi-mi lăcrimează sufletul când mă gândesc la suferinţele cristice îndurate de oameni precum preoţi, medici, profesori şi alţi intelectuali, precum şi bunicii noştri – autentici ţărani români. O golgotică şcoală de reeducare şi spălare de creiere … istoria României postbelice. Un calvar - Fenomenul Piteşti … Aiudul, Sighetul, Gherla…

E cutremurător să treci pe acolo pe unde acum s-a aşternut liniştea şi uitarea, ştiind ce s-a întâmplat cândva:
- tortură şi bătăi prelungite pentru obţinerea unor declaraţii arzătoare
- presiuni morale pentru constrângerea anchetaţilor să declare ceea ce li se impunea
- falsificarea unor declaraţii date de cei anchetaţi şi plastografieri pentru a obţine recunoaşterea unor fapte
- redactarea unor declaraţii în lipsa anchetaţilor, sau consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care anchetaţii erau constrânşi să le semneze
- smulgerea părului din cap prin înfăşurarea câte unei şuviţe pe deget
- bătaia la tălpi şi bătaia la testicule; arestatul era legat de mâini şi de picioare, iar pe sub legături era trecut un drug de fier –atârnat de acesta, cel anchetat era bătut cu o ţeavă sau curea, până la leşin – procedura era numită de către anchetatori, rotisor
- smulsul unghiilor
- conectarea la curent
- arsul cu ţigara
- găurirea muşchilor cu cuţitul şi astuparea lor cu sare
- bătaia cu lopata
- moartea prin înfometare
- unii dintre deţinuţi erau forţaţi să mănânce fecale sau să bea urină
- „camera neagră” – o încăpere subterană , unde deţinuţii erau ţinuţi 48 de ore, doar în chiloţi, în întuneric, într-o baltă adâncă de câţiva centimetri, la o temperatura de cel mult două grade sub zero
- carcere ce nu aveau ferestre, unde deţinuţii erau lăsaţi, timp de o lună, fără pături şi fără haine groase pe timp de iarnă.